In 2016 m-am inscris la scoala de fotografie RGB cu gandul sa ma dezvolt cat mai mult in artele vizuale. Primisem recomandari din mai multe surse ca aceasta scoala mi s-ar potrivi, oamenii cunoscandu-mi inclinatiile artistice manifestate in pictura.
Nu stiam ca in afara de o serie de cursuri serioase despre fotografie va urma si o mare aventura.
De ce aventura? Pentru ca aceste cursuri (da, am urmat mai mute cursuri in cadrul aceleiasi scoli) au fost o adevarata initiere in lumea vizualului si de fapt o initiere intr-o alta lume decat cea in care traisem pana atunci. Am inceput sa vad lumea cu alti ochi si asta s-a suprapus cu o perioada in care constientizam si drumul cautarii de sine. Eram curioasa si nerabdatoare sa descopar si sa ma descopar. Nu stiam ce voi face cu fotografia dupa ce terminam scoala. Nu a existat un scop definit si oricum aveam temeri si neincrederi in mine ca fotograf. Pe parcurs mi-am dat seama ca drumul in sine e frumos, ca revelatiile vizuale sunt marea recompensa.
Dar intorcandu-ma la scoala pe care am urmat-o sub îndrumarea lectorului Razvan Bulus imi aduc aminte de toate temele facute si discutate, de toate filmele recomandate, de toate workshopurile, iesirile la muzee si discutiile despre operele vizuale clasice. Workshopurile ce se intamplau in unele sfarsituri de saptamana se transformau intr-o verva fotografica uimitoare dar si in petreceri frumoase cu gasca de fotografi.
Imi aduc aminte acum o intamplare care mi-a ramas ca o lectie pe viata... Când plecam in workshopuri, lui Razvan ii veneau multe idei sa mergem in locuri mai putin accesibile. Dar si accesibilitatea asta era etapizata... relativ usor pana la un punct, un pic mai dificil pana mai departe, pana cand la un moment dat ne aducea la cunostinta ca poate fi destul de dificila urmatoarea etapa dar norocul era ca nu era obligatorie. Eh... aici mai erau unii care se faceau comozi pana ne întorceam noi de pe ultimul segment de drum si recunosc ca nu am fost printre ei niciodata, nu pentru ca aveam vreo ambitie ci pentru ca nu imi place sa raman curioasa fara sa vad cu ochii mei.
Raman oricum recunoscatoare in primul rand lectorului Razvan Bulus pentru toate experientele legate de fotografie, dar si pentru lectiile de viata.
Recunosc ca am ramas atasata de aceasta comunitate de oameni pe care i-am cunoscut prin intermediul RGB si fac tot posibilul sa nu lipsesc de la intalnirile cu ei, mai vaste sau mai restranse. Bunaoara chiar ieri am sarbatorit alaturi de ei 12 ani de RGB Photography.
Comments