Vizibilitatea, pentru cei care nu au fost învățați să fie vizibili, e despre disconfort.

E despre acel moment în care vrei să postezi o fotografie nouă de profil și primul gând care îți apare, aproape reflex, este: „Ce o să creadă lumea?”

​

Tu nu te gândești „Îmi place de mine aici?”,„Mă reprezintă?”, ci „Cum voi fi judecat?”

​

Pentru că, de fapt, asta e miza. Vizibilitatea înseamnă să accepți că vei fi văzut. Și, inevitabil, judecat.

​

Am fost învățați să ne potrivim, nu să ieșim în față, să nu deranjăm, să nu atragem prea multă atenție, să fim „ok”.

Dar în momentul în care alegi, chiar și puțin, să fii vizibil, ceva se schimbă.

La început, e inconfortabil.
Apoi devine suportabil.
Apoi… devine libertate.

​

Pentru că începi să te vezi și tu, nu doar să te gândești cum te văd ceilalți.

Și odată ce îți asumi vizibilitatea, chiar și la nivel minim, viața nu mai e aceeași. Nu pentru că se schimbă lumea din jur. Ci pentru că te schimbi tu în raport cu ea.

​

Vizibilitatea nu e pentru toată lumea.
Dar pentru cei care o aleg, e un punct fără întoarcere.

Vizibilitatea profesională este, de multe ori, diferența dintre a fi bun și a fi ales.