Muntii Baiului/ Iarna pe munte/Traseu Predeal Clabucetul Taurului/Conexiune cu natura
Nu sunt genul care face recomandari sau da sfaturi, dar conexiunea cu natura as pune-o la chestiile obligatoriu de invatat in viata.
N-as fi ajuns la turele pe munte daca nu ar fi fost provocarea fotografica. Dar acum aceste experiente au ajuns sa fie mai mult decat nevoia de a fotografia si provoaca o asemenea exaltare, ca iti schimba chimia in organism pe termen lung.
Recunosc ca am noroc si de o gasca de oameni frumosi in aceste experiente dar si de o ghidare specializata care imi ofera confortul mental ca pot face fata unor situatii neprevazute.
Cand te gandesti la iarna, te gandesti cel mai repede la frig, la disconfortul produs de frig. Cum faci sa te urnesti iarna din comfortul pe care ti-l da caldura de acasa in frigul de pe munte, zapada inalta si greu de strabatut? Nu-i usor, nu? Mie imi spui? Mai ales cand de o viata iarna ai cam stat la gura sobei. E insa de ajuns sa faci primul pas caci al doilea e deja mult mai usor de facut iar apoi devine dependenta.
Traseul Predeal-Clabucetul Taurului e un traseu usor, vara il poate face oricine fara nici o dificultate. Iarna, e doar un pic mai dificil si presupun ca poate deveni foarte dificil doar pe vreme foarte rea sau pe zapezi mari. Noi am avut noroc de o zi spectaculoasa cu vreme schimbatoare dar foarte buna pentru o vreme de iarna. Vantul a batut doar putin, cat sa imprastie norii din cand in cand si sa spulbere zapada in curcubee.
Cu temperaturi de iarna si vant puternic, situatia ar fi categoric alta - orice traseu usor ar deveni dificil. De asta e bine sa pleci pregatit pentru orice situatie, cu echipamentul necesar. Recunosc ca in aceste drumetii avem parte de un ghid pe cinste care se preocupa sa ne aminteasca de fiecare data ce avem nevoie (bocanci, parazapezi, imbracaminte corespunzatoare, ochelari de soare, crema de soare etc). Suna ciudat sa ai crema de soare intr-o tura pe munte iarna, dar daca iese soarele cum am prins noi fix pe Clabucetul Taurului, stiti cum sclipeste zapada si cum ti se prajeste nasul, sau cum apare fotokeratita daca nu porti ochelari de soare?
Revenind la traseul nostru, pornim la drum din Predeal spre cabana Garbova, partial cu telescaunul si apoi pe jos. Peisajul de iarna este in totalitate minunat. Ninsoarea proaspata incarcase pomii, totul devenind aproape alb. Norii fumurii faceau atmosfera mai dramatica dar din cand in cand o raza de soare ii strabatea si ne facea sa intoarcem capul apoi sa fotografiem momentul. Alti turisti batatorisera deja zapada si mergeam destul de usor. Dar in rest zapada depasea usor jumatate de metru. Un caine ciobanesc ne-a insotit mare parte a drumului si ne-a mancat sandwichurile, donate de noi benevol. Cabana Garbova e undeva intr-o mica vale de unde am inceput un urcus mai anevoios prin zapada. Cand am ajuns pe Clabucetul Taurului am primit si o alarma de urs dar am uitat repede ocupati fiind sa admiram si sa fotografiem panorama de 360 de grade.
Drumul la intoarcere mi s-a parut si mai usor. Planul era sa ajungem la maxim 16.30 la telescaun ca sa coboram.
In concluzie, daca ajungeti in zona, nu va rezumati doar la zona turistica din Predeal sau Azuga, ci faceti un mic traseu caci satisfactia e mai mare.
Cat costa o astfel de experienta? Pai... 60 ron biletele pentru telescaun daca iei dus-intors precum si 4 ron pe ora parcarea la baza telescaunului. Traseul dureaza 4-5 ore mers agale chiar daca prin nameti, 6 ore daca te opresti si sa fotografiezi si sa mananci un sandvich in tihna. La Cabana Garbova poti lua si o gustare, o ciorba sau un pranz intreg.
Fotografiile sunt facute cu Sony Alpha A6300 (aparatul meu pentru drumetii) si pe alocuri cu Galaxy S20 Ultra.
Opmerkingen